miercuri, 16 decembrie 2009

Ferendia, Mama şi Tata. Atât


Cu toţii datorăm o mulţime de lucruri, de cuvinte, de sentimente, de porniri, de iubiri locurilor şi fiinţelor care ne-au făcut fericiţi fără să ceară nimic în schimb. Printre acestea se numără, fără îndoială, părinţii mei, Maria şi Ioan Sămânţă, şi satul meu, Ferendia.
Lor le dedic, ca şi tuturor fiinţelor şi lucrurilor care m-au iubit cândva, ca şi tuturor fiinţelor şi lucrurilor pe care le iubesc, tot ceea ce scriu de acum încolo pe acest blog.