Fiecare cu Macondo-ul lui

dacă n-a crescut cu cheia de gât

într-un cartier de azbest al marelui stat sovietic

cu fabrici şi uzine, fabrici şi uzine

fiecare îşi are macondo-ul lui

al meu poartă numele ferendia

e un sat aparent pierdut în câmpia bănăţeană

din care ochii de copil abia pot distinge

câteva molcome înălţimi

dealul şumigului şi culmile vârşeţului

în locul acela, fericirea are miros de iarbă

de vaci şi purcei, de căruţaşi beţivi

de vin fiert şi şoric şi clet şi cuptoriţă

Prima amintire

prima amintire, un şarpe la marginea drumului

acolo unde se termină satul şi începe nemărginirea

gusturi şi mirosuri pierdute, ploile calde de mai

chipuri de babe şi de moşi care nu mai sunt

casele care au pierit, pomii care s-au uscat

despre ale căror roade nu mai am cu cine povesti

bucuria de a fi copil şi de a zbura în somn

peste toate întâmplările de acasă