joi, 4 martie 2010

Fiecare cu Macondo-ul lui


dacă n-a crescut cu cheia de gât

într-un cartier de azbest al marelui stat sovietic

cu fabrici şi uzine, fabrici şi uzine

fiecare îşi are macondo-ul lui

al meu poartă numele ferendia

e un sat aparent pierdut în câmpia bănăţeană

din care ochii de copil abia pot distinge

câteva molcome înălţimi

dealul şumigului şi culmile vârşeţului

în locul acela, fericirea are miros de iarbă

de vaci şi purcei, de căruţaşi beţivi

de vin fiert şi şoric şi clet şi cuptoriţă