dacă n-a crescut cu cheia de gât
într-un cartier de azbest al marelui stat sovietic
cu fabrici şi uzine, fabrici şi uzine
fiecare îşi are macondo-ul lui
al meu poartă numele ferendia
e un sat aparent pierdut în câmpia bănăţeană
din care ochii de copil abia pot distinge
câteva molcome înălţimi
dealul şumigului şi culmile vârşeţului
în locul acela, fericirea are miros de iarbă
de vaci şi purcei, de căruţaşi beţivi
de vin fiert şi şoric şi clet şi cuptoriţă
