miercuri, 23 februarie 2011

Capitolul unu dintr-un roman scris pe messenger


Rândurile care urmează fac parte dintr-un roman liric, niciodată terminat, pe care l-am iniţiat într-o noapte a anului 2001 împreună cu fratele meu, Marcel, după un îndelung schimb de vorbe pe messenger. Probabil că îl public, acum şi aici, mai mult pentru el şi pentru acele alte două-trei fiinţe din univers care încă mai vorbesc această limbă pe cale de dispariţie.

Capitolul unu
Din golâmbi iese un gângurit dulce, se prelinge ca ploaia pe obraji. Văd streaşina casei şi cerul cum se perindă, alb-albastru-negru, noaptea şi ziua ca nişte iubiri.
Lumea e imensă şi de de necercetat. Mama îmi aduce căpşuni când şarpele casei se strecoară în iarba lor aproape rotundă. Văd spaima şi fuga în braţele ei. Trupul meu cu câteva lungimi de fiinţă mai mic, în lumea misterioasă de afară.
Nu pot ţine minte gustul placentei şi nici fericirea acelui înlăuntru din care am fost scos tot pentru iubire când suferinţa încă nu fusese inventată.
Atâta că Ghiţă avea o cutie de cerneală goală, păstrând totuşi urmele unui albastru ieftin, de peniţă de trei la leu, iar eu aveam găina preferată, care şedea pe umărul meu de copil cu un firesc de acvilă în mizerie.
Iar Muma continua continua să-şi înfăşoare brâul peste nenumăratele rânduri de poale şi-şi pieptăna părul înverzit de trecerea atâtor ani peste metalul aconiţei. Mirosul de om bătrân şi singur în soarta umbletului său prin lume, dar şi căldura aproape maternă care emana din ea ca o aură.
Mă-ntorc pe partea cealaltă şi adorm în lumea aceluiaşi vis pe care-l pot regăsi ca la o comandă, ba nu, ca la o rugă. Mă învaţă Mama să spun
pestezitum-aipăzitdoamnetum-aiocrotit
pestenoaptebraţultăufiedoamnescutulmeuamin.
Căci cocoşii au cântat de mult şi tata s-a ridicat din pat intrând în lumea navetei, a ciorapilor de supraelastic mirosind a Marinică, a ştric şi a uica Geoarge alergând constant în spaţiul restrictiv a două ore din noapte, mereu aceleaşi, să deschidă o mină cu praf de fier în care horcăie de silicoză proletarii chinuiţi ai Banatului.
Numai eu pot regăsi visul acela serafic, de zbor peste Boază, peste lumea înrourată a Văii lu' Unguri. Mă ridic uşor în aerul tare al nopţii deasupra stâlpului de curent pe care tata obişnuia să se caţere în imaginaţia mea cu mâţele de fier ale electricianului din el ca să însurubeze şi să deşurubeze lumina deasupra satului prin care întâmplător treceam cu toţii de la un capăt la altul al vieţii.
Şi văd şi aud tot universul cel mare al stelelor cu spaimele spaţiului fără sfârşit şi universul cel mic al Gealului Ţiganilor populat cu Urechea Babii şi şiolomage şi bruscălani şi copiii în treninguri chinezeşti pline de imală şi căcărează de înger ronţăind boboloaşele lui Bibolari cu gust acrişor de sân de femeie.
Şi zbor, da, zbor deasupra străzii, mă înalţ prin propria mea voinţă de prunc fără trup în noaptea aceasta a copilăriei când visele pot fi reînfiripate şi spaimele există sub formă de diavol fugărindu-mă prin cotloanele visului până la capătul nopţii de parcă trupul nici n-ar fi fost sau dacă a fost a rămas cu mine în aerul acestei înnoptări sfâşiindu-l într-un zbor lin la înălţimea stâlpilor de telegraf. Sau de curent?

Mic dicţionar de cuvinte faine
Marinică - tren de navetişti care duce inevitabil către Reşiţa, Bocşa şi Timişoara, via Gătaia
ştric - o linie infinită de cale ferată la care lucrează continuu cu barosul uica Geoarge
uica Geoarge - vecinul meu emigrat în Ferendia o dată cu foametea şi tristeţea istoriei
Boază - dealul de la marginea copilăriei
Valea lu' Unguri - un loc din Ferendia şi din inima mea
Gealul Ţiganilor - una din cele şapte coline ale nostalgiei pe care tata a aşezat casa de la nr. 242
Urechea Babii - ciupercă misterioasă care apare primăvara în fundoanea grăginii
şiolomage - plante care cresc anume pentru a fi mâncate de porcii necolectivizaţi de acasă
bruscălani - frunze enorme cu care poţi să ventilezi întreaga caniculă a amintirilor
imală - noroiul cald de acasă
boboloaşe - bomboanele irezistibile din borcanele prăvăliei lui Bibolari
Bibolari - ultimul custode al buticului cu miros de petrol, săpun Cheia şi RSR

Un comentariu: